În pantofi de mamă

2 copii și ritualul de somn

Nu știu voi cum sunteți (voi, părinții de mai mult de 2 copii) când se apropie ora de somn, însă pe mine mă iau toate emoțiile și întrebările retorice posibile.

Astăzi cum va fi? Astăzi oare vor adormi repede? Mă lasă să respir și eu jumătate de oră? Hmm, astăzi parcă aș vrea și eu să ațipesc 20 de minute lângă ei…Vai, dar ce bine ar fi! Dar oare Nicholas va adormi suficient de repede încât să apuc să adorm înainte de a se trezi David?

Și aș putea continua cu multe alte întrebări similare.

Somnul de prânz este cel care îmi pune cele mai mari probleme.
Ce bine era când bebe era suficient de mic încât să adoarmă des și somnul de prânz al celor doi ștrumfi să se potrivească!
Acum, de cele mai multe ori, este o adevărată provocare să ii fac să adoarmă simultan.

Bun, vine ora prânzului. Mă chiunui să hrănesc dragonul mic. Ba vrea, ba nu vrea, ba cască gura, ba strânge din gingii, insist, refuză, insist, acceptă, insist, plânge. Facem de câteva ori ciclul acesta ca mai apoi să îmi spun că e suficient și că poate a și înghițit ceva.
Perfect, trecem la tura doi. Hrănim dragonul mare, și se hrănește și mămica. Dragonul mare are și el ritualurile lui de scos mămica din sărite, însă terminăm și, după ce strângem repede repede și masa și copii, țup în pat.

Și hai să adormim. Bebe vrea și lapte, logic, nu s-a săturat din nimicul de mâncare solidă de la prânz. Dăm lapte la bebeluș. Dragonul mare găsește ceva de făcut, ceva gălăgios de făcut în acest timp.

Mami spune: Shh, shh, să poată mânca David și să adoarmă.
Nicholas răspunde: Oooof, bine! Dar nu făceam gălăgie.

Apoi se aude un picior în pat, iar gălăgie și bebe nu mai vrea să pape. Bun, la somn îmi zic.
Trage repede perna, pune bebele pe pernă și hai nani, nani, puiule.
Nicholas în timpul acesta mai prinde o jucărie cântătoare, se mai apucă să fredoneze, se mai apucă de un joc de rol cu replici de prin desene animate sau inventate.

Și dă-i mami: nani, nani, puiul mami în paralel cu shh, liniște, dormi, te rog, hai, la somn, pune capul pe pernă.
Huhh a adormit cel mic. Hai mami, poți să îl adormi și pe cel mare, apoi liniște jumătate de ora. Vai, ce bine sună!

Ooo, Nicholas, te rog, fă liniște, îl vei trezi pe David. Hai, pune capul pe pernă și nani. Somn ușor, I love you.
Somn ușor, mami, I love you.

Ooohhh wait, what, se culcă oare?
30 de secunde mai târziu:

Mami, mi-e sete, vreau apă.
Hai Nich, ai băut când ai terminat de mâncat.
Maaaami, vreau apă, mi-e sete!
Pfff, te duci, aduci apă, bea un strop, se pune jos.
Gândești: hai că adoarme de data asta…

Dar 1 minut mai târziu:
Mami, cred că fac caca.
Pffff, și l-am întrebat înainte de somn dacă face.
Hai să mergem la baie. Încet, te rog!

El aleargă, David se mișcă, se mișcă. Te rog, Doamne, să nu se trezească acum.
Ajungem la baie, pregătim teritoriul…și avem 2 variante aici.

1. Nu pooot. Nu pot sa fac.
Hai te rog eu mami încearcă.
Nuuu poot!
Bine, hai la somn.

Ajungem în pat și adoarme.

2. Gata, am făcut.
Hai să mergem.
Oh, nu! Nu am terminat.
Trec 2, 3, 4, 5 minute, iar după întrebare și răspuns, vine și mult așteptatul Gata.
Huhh, gata, hai la nani!

Și poate vă gândiți că adoarme, eh…uneori da, alteori ba, uneori durează un minut și a adormit, alteori 30 minute sau mult mai mult. Uneori e cu multă gălăgie, alteori mai puțină.
În 80 la sută din cazuri, după ce adoarme marele dragon, se trezește în următoarele 10 minute micul dragon.
Și îmi spun, of, măcar de ar adormi la loc!
Hai shh, shh, shh, hai gata, la nani piciule!
Offf, și tocmai acum când mă luase somnul, fix astăzi când sunt super obosită!
Te rog, hai adormi! Și uneori chiar adoarme la loc, ușor sau greu.
Yey mami, ai reușit și de data asta!

Hai, pune-te și tu să dormi. Și încerc, încerc, mă întorc, stânga, dreapta, față, spate, pfff. Acum chiar că nu mai pot. Deloc!
Hai să mai scriu ceva.
Sau poate să citesc câteva pagini?
Sau poate să merg să mananc acea bucățică de ciocolată pitită bine?
Sau mai bine, aș găti ceva!
Ah, erau jucariile alea întinse în toată sufrageria, să le strâng oare?
Dar ce s-a mai intamplat pe FB, Instagram? Oare câte îmbolnăviri de Covid mai sunt? Oare multe? Dar decese?
Pfff, nici nu vreau să știu, off, bine că suntem sănătoși.
Parcă totuși aș mânca puțină ciocolată, ah, dar parcă mai aveam și puțină prăjitură rămasă.
Vai, dar bună mai e ciocolata asta!
Super, hai să citesc puțin!

Yey, dau a doua pagină și aud oaa, oaa. Ah, la naiba, acum chiar că nu mai adoarme la loc.
Ia repede bebelul să nu se trezească celălalt copil. Mergi cu el în shh shh până în sufragerie. Lasă copilul pe covor lângă jucării, mergi la copilul mare să te asiguri că nu s-a trezit! Perfect, închizi ușa, și revii la bebe.

Vă jucați, se joacă, mai strângi ceva, mai ferești copilul de obstacole și se face ora când și cel mare este total fresh să o ia de la capăt!!

Și asta e una din zilele bune, mai sunt zile când cel mare nu vrea să doarmă și spune repetitiv „Nu pot să dorm, ochii mei nu vor să stea închiși. Dar chiar nu pot!” Și atunci stai cu el la joacă sau îl rogi să facă liniște să păzești bebelușul să nu se trezească, să cadă etc.
Daaar, mai sunt și zilele alea adorabile, dar atât de rare, când până și eu dorm, și chiar nu puțin, ci până chiar și la 2h. Vai, ce bine este!!!
Și mai sunt și zile când dragonul mic trezește dragonul mare și se joacă frumos în pătuț și râd și se mângâie și se simt bine. O Doamne, cele mai adorabile momente posibile. Și privirea plină de dragoste și entuziasm a celui mic față de fratele mai mare…și rugămintea celui mare către tine să mai stea ei doi singuri în pătuț ca să îi mai arate ștrumfului plușurile. I JUST LOVE THEM. THEY MELT MY HEART.
Și uite așa trec cam 3 ore dintr-o zi.


Frumos, nu? Relaxant, nu? Minunat, nu?
Cum bine spune o colega de birou, #viatainsclavie , și nimic mai mult!

Deci, mămici de pretutindeni, Chapeau!!! Mămici cu mai mult de doi copii, chiar nu știu cum le faceți pe toate!!! Aveți tot respectul meu pentru totdeauna! Dacă aveți vreun secret ce poate fi împărtășit, știți cum să dați de mine!

Dar hai că trec toate și se fac ei mari!!!

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Mirela voinea spune:

    Eu cu 3 pusti in dotare.. Am noroc cu fetita cea mare, care ma ajuta cu gemenii. Care nu au niciodata acelasi programm.,de somn, de masa, de joaca, de orice. Cred ca ar trebui sa scriu o carte la cate am de povestit!
    Te pup si te îmbrățișez cu drag, Mami Fulg! 😘 😘

    1. Mama Fulg spune:

      Trebuie sa fie fantastic de greu cu trei copii. Nici nu vreau sa imi inchipui prin ce treci uneori! Dar, indiferent de greutati, ei sunt luna si soarele nostru! Te imbratisez!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *