În bibliotecă

Acolo unde cântă racii – Delia Owens

Cea mai recentă carte citită este „Acolo unde cântă racii” scrisă de Delia Owens.
Să descriu cartea într-un singur cuvânt: SUPRAVIEȚUIRE.

Îmi plac cărțile despre supraviețuire. Vouă nu?
Cărțile de genul acesteia te scot din carapacea ta și realizezi că, hei, chiar ai o viață minunată! Cu toții ajungem, la un moment dat, să ne plângem de lipsa timpului, lipsa banilor, agitația copiilor, aglomerație, alergătură și altele.
Tocmai de aceea trebuie să punem ochii din când în când pe o astfel de carte și să ne trezim la realitate, să nu ne mai plângem și să facem rai în jurul nostru.

Dar să revin la povestea cărții…

Personajul principal este Kya, o fată care, la vârsta de 6 ani, începe să fie abandonată, pe rând, de către toți membrii familiei. Ii pleacă mămica, apoi îi pleacă frații mai mari.

„După ce mămica plecă, pe parcursul următoarelor săptămâni, surorile și fratele mai mare al Kyei își pierdură și ei urma, de parcă s-ar fi luat după ea.”

Rămâne cu tăticul alcoolic și agresiv, însă pleacă și el.
Kya trebuie să facă față traiului în mijlocul unei mlaștini, printre canale, păduri, fără bani, fără nimeni aproape. Doar ea și o barcă.

Așa cum deseori se întâmplă și în realitate, ceva o împinge să meargă mai departe, să supraviețuiască, și Kya găsește putere pentru o nouă zi de viață, și încă una și apoi încă una, apoi se face un an, se fac doi, se fac 5, se fac 10. Devine inventivă, crește, gândește, găsește soluții, răzbate.

„Nu mai visa demult să zboare în înaltul cerului cu vulturii; poate că, atunci când trebuie să scobești prin mâl ca să-ți găsești hrana, imaginația tinde să ajungă cu picioarele pe pământ. „

Autoarea are un stil simplu, clar, frumos, pătrunzător. Detaliile nu obosesc, nu plictisesc.
Ea descrie viata Kyei în mlaștină, printre canale, pictând din condei flora și fauna zonei atât de frumos încât te transpui în lumea lor de basm.

Kya nu merge la școală, însă, la un moment dat, e ajutată să învețe să scrie și să citească, iar de aici e doar un pas până când în față i se deschide o întreagă nouă lume.

„Kya ajunsese să citească tot – instrucțiunile de folosire de pe pungile cu mălai, notițele lui Tate, basmele din cartea de povești pe care se prefăcuse, ani întregi, că o citește. Apoi, într-o noapte, scoase un oh și luă de pe raft Biblia.”

Cărții nu îi lipsește nici fondul romantic, Kya află ce înseamnă împlinirea și dezamăgirea și în acest plan.

„Nu se vedea nici urmă de barcă ori de Tate. Rămase, la apus, dreaptă și tăcută ca o barză, privind neclintită în susul canalului. O durea să respire.”

Romanul este complex, având până și o parte ce aduce a roman polițist/investigație când Kya, Fata Mlaștinii, cum este poreclită de locuitorii din zonă, este acuzată de omor.

„Kya se opri in mijlocul celulei. Uite-o și la închisoare. Dacă cei pe care-i iubise, inclusiv Jodie și Tate, n-ar fi părăsit-o, n-ar fi ajuns acolo. O scoți la capăt mai bine când ai pe cine te bizui.”

Vă las pe voi să aflați detaliile parcurgând paginile cărții.

Cu ce rămâi dupa această carte? Ce concluzii? Ce învățăminte ne transmite autoarea?

  1. Singurătatea este grea, însă îți oferă uneori avantaje enorme de care trebuie să profiți.
  2. Abandonul, de orice tip și la orice vârstă, poate crea lacune și răni imense, ce nu mai pot fi vindecate nicicând, nicicum.
  3. Instinctul de supraviețuire e acolo, zace în noi, și iese la suprafață în momente cheie.
  4. Nevoia de afecțiune, de apropiere, de iubire, de protecție e acolo, în inima fiecăruia, sub o formă sau alta.
  5. Importanța educației și studiului.
  6. Oamenii sunt răi, dar să nu uităm niciodată că există și oameni buni.
  7. Speranța, cum se și spune „Speranța moare ultima”

E un roman frumos, mie mi-a plăcut mult, l-am devorat rapid și cu nesaț.

Sper să vă placă și vouă!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *