În pantofi de mamă

La bicicleta

Deci, neapărat trebuie să vă povestesc. Deh, orice cioară își laudă puii.
Până să facă 4 ani, Nicholas a mers pe o bicicletă cu 2 roți, fără pedale. Cumpărată din Decathlon. Primită, mă scuzați.

https://www.decathlon.ro/bicicleta-runride-500–id_8349386.html0

A mers cu atâta drag cu ea/pe ea încât eram foooarte curioasă să văd cum va fi trecerea de la fără pedale la pedale.

Eu una am fost sigură că trecerea va aduce multiple complicații. Pe lângă casă, pe bulevard, avem copii care mergeau pe biciclete cu pedale și roți ajutătoare, iar când Nicholas a încercat câteva, dădea invers(în spate) din pedale, se enerva, nu avea răbdare.

Dar eram foarte hotărâți că este momentul ca și el să aibă bicicletă de „copil mare”.
Zis și făcut! Cum bunica știa că vrem să cumpărăm, s-a oferit să îi facă ea cadou una la împlinirea vârstei de 4 ani. Și nu orice bicicletă, ci una cu personajul lui favorit, Fulger McQueen!

https://noriel.ro/bicicleta-copii-cars-3-12-inch

Toate bune, am pus bicicleta în funcțiune, roțile ajutătoare atașate. Ce să vezi, a fost totul perfect, a mers corect, pedalând cum trebuie, nu invers.

Nu am avut curaj să îi dăm roțile ajutătoare jos, ne-am gândit că vom aștepta până prin toamnă, să prindă curaj.
Daaaar, cum prietenul lui de la bloc, de aceeași vârsta, merge fără pedale și, când prinde vreun partener, face concurs de pedalat, Nicholas s-a simțit lăsat în urmă.

Acum 2 zile am scos roțile ajutătoare așa, de test, fără mari speranțe. Ce să vezi, ținut puțin de șa la pornire, efectiv s-a dus, cu mare viteză încât tati a alergat ceva după el!
Mare ne-a fost uimirea. Chiar așa simplu să fie?
Bucuria lui a fost maximă, încântat aș putea spune.

Avea nevoie doar de câteva secunde de suport la plecarea de pe loc. Atât. Întoarceri perfecte, pedalat perfect.
Astăzi, când eram doar eu cu amândoi copiii afară, m-am gândit să îl las singur la plecare (fără ca el să știe). Poooooaaaate cumva putea porni singurel. Și a putut.

I-am spus: „Nich, ai pornit singur! Eu nu te-am mai susținut!”
„Da, mami?”
„Daaaaa! Ai reușit!”
Evident că a vrut să testeze, nu m-a crezut. Dar s-a convins rapid. Foarte rapid.

Dap, am băiat mare de acum! Tare mândră mi-s!
Evident că i-am spus cât de mândră sunt de el că poate, că vrea, că știe! Și, evident că a fost tare încântat să audă lucrurile astea. Copiii au nevoie de confirmări, au nevoie să ne știe acolo, lângă ei, și când le e mai greu și când le e bine.

 

Am mai dat câteva ture, așa, doar de fericire și încântare. Am făcut concurs, el cu bicla și eu cu căruciorul cu David în el.

Da, îl las să câștige. Sunt, încă, puțin mai rapidă. Dar prinde forță în picioare pe zi ce trece mai mult. Oamenii de pe stradă zâmbesc când ne văd. Sper că e de bine!

Duminică frumoasă vă doresc!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *