Cu bagajele făcute

Mini vacanță în 4

Săptămâna trecută am avut prima noastră ieșire pe timp de pandemie.

Am mers la munte. Ne-ar plăcea și la mare, dar momentan ne lipsește curajul. La munte sau, cel puțin, pe unde am fost noi, a fost mai puțin populat.

Am fost în Cârțișoara și ne-am cazat la Pensiunea Casa Moșului, o cazare pe care o recomand cu drag și pentru care voi face o postare separată în care voi explica motivele pentru care o recomand.

Ce am putut face cu 2 copii mici după noi? După mine, am făcut chiar destule, mult mai multe decât mă așteptam.

În seara în care am ajuns am dat o fugă pentru cină și plimbare la Păstrăvăria Albota, un loc foarte simpatic care merită bifat.
Ce am făcut? Am mâncat, Nicholas s-a jucat, am văzut peștii, am văzut cum se hrănesc peștii, ne-am plimbat prin păstrăvărie, am admirat munții, am respirat aer curat, am găsit și am făcut un mic traseu senzorial amplasat lângă unul dintre bazinele cu pești.
Puteți găsi mai multe detalii aici https://albota.sobis.ro/

A doua zi am fost la Aventura Parc Drăguș. Un loc tare fain, creat atât pentru cei mici cât și pentru cei mari.
Ce am făcut? Cel mai simplu traseu, traseul Iepuraș, finalizat super bine de către Nicholas ajutat de tati, susținut de mami și David. Am mâncat o pizza nesperat de gustoasă pentru acel loc izolat. Parcul e un loc super fun, aerisit, iar traseele sunt foarte atractive.
Aici puteti face escalada, paintball, trasee cu bicicleta: http://www.aventura-dragus.ro/

A treia zi am bifat Castelul de Lut Valea Zânelor și Mănăstirea Cisterciană din Cârța.
La Castelul de Lut îmi doream de mult să ajung. Am văzut atâtea poze încât parcă mi de lipise imaginea lui de retină. Însă mă așteptam să găsesc puțin altceva, un castel mai castel, adică ceva mai mare.
Aici am intrat doar eu cu Nicholas, tati a rămas în mașină cu David dormind.
Locul e frumos, nimic de zis, te prinde. Amplasat minunat lângă râu, cu detalii faine, loc de poze, un turn panoramic. Ne-a plăcut, însă nu ne-a plăcut agitația, aglomerația, lipsa măsurilor de protecție, motiv pentru care am stat în jur de 15 minute. Aș fi stat mai mult, la relaxare, însă am considerat că nu e momentul. Mi-ar fi plăcut să găsesc aici mai multă organizare pe partea măsurilor de protecție și să pot petrece niște clipe de relaxare fără stres.
Dați click aici pentru toate informatiile necesare: https://valeazanelor.ro/

În Cârța m-a cucerit ansamblul mănăstirii cisterciene. Un loc absolut minunat. Ruinele dau un farmec aparte așezării și capelei care încă funcționează. M-am simțit acolo ca afară, curat, liniște, atenție, oameni puțini. Mi-a plăcut că puținii oameni întâlniți acolo păstrau distanța deși locul era spațios. De asemenea toți cei întâlniți aveau masca ba pe față, ba la purtător deși eram în aer liber.
Aici pășești pe istorie, ansamblul datând de pe la 1200. Iar eu m-aș întoarce oricând doar să admir acele ruine și acel loc.
Mai multe detalii despre acest loc minunat și poate unic în România aflați aici: https://m.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-cisterciana-la-carta-67531.html

În a patra zi, practic ultima, am ales să facem drumul spre casă trecând pe Transfăgărășan cu oprire la Bâlea Lac. Frumusețea celor două nu mai merită menționată căci sunt cunoscute și recunoscute de oricine.
Ce nu mi-a plăcut de data aceasta a fost aglomerația de la Balea Lac (zona standurilor cu de toate, in principiu), mizeria din vârf de munte, cojile de fistic găsite între stânci, coșurile de gunoi improvizate de către trecători lângă una dintre cabane, ambalajele aruncate pe ici colo. Nu, nu am făcut poze, nu vreau să rememorez asta, vreau doar să rămân cu frumusețea acelui loc unic.

Am prins probabil puțin aglomerat întrucât era a doua zi din turul de ciclism al Sibiului și se pregăteau să închidă traficul pe unul dintre sensurile de mers. Aglomerat sau nu, mizerie sau nu, locul ăsta mi-este tare drag și încerc să mă încarc mereu cu energie bună când ajung acolo.
Aaa, și să nu uit să mentionez: la ora 12 erau 13.5 grade acolo, iar după barajul Vidraru ne-am întâlnit cu ursul.

Dintre toate cele văzute, pe Nicholas l-au cucerit peștii din Păstrăvăria Albota, urmele de zăpadă de la Bâlea și, clar, traseul din parcul de aventură.

Drumul cu copiii nu a fost ușor, dar a fost acceptabil. Visez încă noaptea Elefantul Cici și-a pierdut cipicii. Se pare că e singura melodie care ne poate calma bebelușul. Copiii au dormit de cele mai multe ori în mașină, ori au râs, ori s-au miorlăit. Nicholas întreba foarte des cât mai avem, iar David era curios de tot ce putea face în mașină fratele său.

Cel mai greu a fost drumul de întoarcere când au fost prea multe serpentine, când oboseala se instalase atât la noi, cât mai ales la copii. Astfel, nu au mai fost chiar răbdători și nici chiar vestitul Elefant Cici nu și-a mai făcut efectul.

Eu una m-am bucurat mult de ieșirea asta. Tare mult mi-era necesară. Îmi era dor de o călătorie, de o vacanță, de o ieșire, de un peisaj.

Aștept următoarea ieșire, asta în cazul în care situația actuală nu se va agrava.

Spor la relaxat!

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *